Ediția din acest an a Cupei României a fost câștigată de C.S.A.Steaua București care a învins în finală rivala tradițională din ultimii ani.

Pare un sablon din păcate, faptul că de atâta timp (nu avem o statistică clară exact câți ani, site-ul Federatiei Romane de Polo nu ne ajută în acest sens) doar două echipe isi dispută trofeele interne deși, cel puțin Dinamo, cu o infrastructură excelentă și cu un buget consistent al clubului ar fi trebuit să intre și ea în calcule pentru câștigarea unui trofeu pe plan intern și de ce nu, o participare în cupele europene.

Si finala din acest an a cupei a adus față în față clasicul duel C.S.A.Steaua -C.S.M Oradea. A dat impresia că meciul este controlat de către echipa militară, și este doar o chestiune de timp până vor ajunge la un avantaj de 3-4 goluri, pentru a gestiona în liniște finalul de meci. Echipa orădeană însă a “rămas acolo” așteptând si profitând de greșelile gazdelor, reușind sa pună  presiune mare, mai ales în ultimul sfert, pe favorita la câștigarea trofeului.

Doua momente importante au ajutat echipa Steaua să nu fie pusă intr-o situație foarte delicată și anume la  finalul reprizei a 3-a, când Vlad Georgescu (autorul celui mai frumos gol al meciului cu un șut cu spatele din superioritate numerică) a ratat în situație destul de clară în fața unui “imens” Marius Tic (de departe, jucătorul meciului) . A doua fază care putea schimba soarta meciului a fost un contraatac 2 contra 1 în ultima repriza când scorul era egal, care nu a fost fructificat desi părea destul de clar (Colodrovski si Vlad Georgescu  contra unui aparator stelist)

Finalul a părut un deja vu’ al finalei din ediția precedentă când C.S.M.Oradea a egalat dramatic, după ce a atacat și cu portarul Pjetlovic, chiar în ultimele 2-3 secunde ale meciului. S-a ajuns la loteria penalty-urilor, unde Marius Tic, de aceasta dată, a închis efectiv poarta, aducând a 12 Cupa a României în vitrina de trofee a clubului Steaua.

A fost o finală foarte disputată, plină de suspans, pe gustul spectatorului neutru, care a fost delectat la final și cu loviturile de departajare.

Aș remarca evoluția din acest meci a jucătorului stelist Francesco Iudean, cel care a reușit sa anihileze în ultimul sfert centrii formației bihorene iar în atac să fie un real pericol pentru Pjetlovic  de fiecare dată când i se lăsa spațiu de fentă si șut din poziția 3. Ținând cont că fizic esta ca o stâ ncă, dacă își va îmbunătăți și partea de înot, deoarece posedă un șut ca “din tun” si  este foarte disciplinat, poate fi fundașul care îl caută nationala României de câțiva ani buni. Faptul că, si-a asumat responsabilitatea de a executa (era al 5-lea executant) un penalty în unul dintre cele mai tensionate momente ale finalei, desi jucători cu experiență probabil au refuzat, spune mult și de forța mentală care o posedă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here