Colțul specialistului: Din Spania, Andrei Iosep pune o intrebare: „Polo-ul românesc, încotro?”

Având o intâlnire “de lucru” zilele trecute cu antrenorul echipei Barceloneta și fostul selecționer al Australiei, vorbind de planurile de viitor ale echipelor pe care le reprezentăm, inevitabil, discuțía a alunecat către un subiect interesant si anume, neparticiparea echipei naționale a României la actuala ediție a Ligii Mondiale.

Elvis Fatovic mi-a expus argumente pe care deja le gândisem înainte de această intâlnire, intărindu-mi convingerea că această neparticipare poate fi începutul unei rupturi mari, între primele opt echipe ale lumii și România. M-a intrebat dacă chiar atât de mare era efortul financiar al federatiei noastre pentru a putea participa la un meci în deplasare și unul acasă (o să arăt mai jos în articol o simulare de calcul), și dacă ne permitem, la nivelul la care suntem, să refuzăm meciuri împotriva Muntenegrului sau Ungariei, echipe de top ale lumii.

O decizie de neînteles pentru toti iubitorii acestui sport in România si nu numai, la care s-a adăugat și lipsa unui comunicat de presă în care să se prezinte motivele invocate de către cei care conduc destinele polo-ului in România. S-a luat incă o dată, pozitia struțului. O astfel de decizie (și poate mă insel când spun asta) pare că este o atitudine des intâlnită în sportul românesc. Nu vrem să arătăm exact imaginea noastră, unde suntem de fapt, nu ne dorim înfrângeri drastice (care pot apărea inevitabil), iesim în față doar când sunt rezultate pozitive (calificarea la Europene cu un scor record âmpotriva Irlandei,de exemplu) ca să arătăm (cui oare? MTS-ului, COSR-ului, presei sportive?) cât de “frumoși si arătoși” suntem.

Consider că numai evoluând împotriva unor echipe superioare, cu jucători peste nivelul nostru, avem șanse la progres. Și voi da un exemplu. Echipa pe care o antrenez in acest moment, C.N.Mataro, cu o medie de vârstă de aproximativ 21 de ani (destul de apropiată de media echipei naționale a României) a avut șansa de a se intâlni in acest sezon de 4 ori cu Barceloneta, de 3 ori cu Barcelona, de 2 ori cu Sabadell, și se adaugă și antrenamentele comune cu aceste echipe. Ne-au invins de fiecare dată, câteodată chiar la diferențe destul de mari, 10-12 goluri, dar progresul l-am vazut, câteodată și cu aceste echipe, dar mai ales cu echipele de nivelul nostru sau un pic mai valoroase. Cu alte cuvinte, dacă ne dorim să ramânem competitivi pe viitor, și să ne “batem” cu Olanda, Rusia, Franța, Gerrmania etc, ar trebui să evoluam cât mai mult împotriva țărilor superioare ca valoare.

Am să expun în continuare argumente legate de această neparticipare in Liga Mondiala 2022.

1) Argumentul economic. În conditiile în care aveam o singură deplasare in Muntenegru, și un meci acasă contra Ungariei, costurile ar fi fost să zicem intre (si fără sa ma gândesc la nici o întelegere intre federatii, care nu ar fi fost greu de obținut, fiind de asemenea foarte géneros cu biletele de avión si hotelul) aș spune undeva intre 15.000 si 17.000 de euro (cu toate că din punctul meu de vedere aceste costuri ar fi putut fi mai jos, undeva pe la 11-12 mii euro). In condițiile in care FINA acorda deja 10.000 dolari pentru participarea Romaniei, rămâne o diferentă de maxim 5-7000 de euro (chiar 1-2000 de euro intr.-un scenariu optimist). Luând in considerare că atât MTS-ul cât și COSR-ul nu ar fi sprijinit financiar această acțiune (deși ni se promitea inainte de alegeri că legăturile vor fi mult mai apropiate decât cu predecesorii) consider că persoanele apropiate sportului nostru din mediul privat ar fi putut ajuta la acoperirea acestei sume. In ultimă instantă cred că și o campanie publică de donație, de exemplu Facebook,(unde văd că se strâng sume importante chiar si cu o zi onomastica) ar fi fost o solutie (echipele din Marea Britanie fac des aceste campanii pentru a putea acoperi costurile unor deplasări ale echipelor de juniori la turnee amicale sau chiar finale de Campionat European)

2) Argumentul sportiv. S-a vorbit că jucătorii ar risca accidentări, ar fi obosiți după intoarcerea din Muntenegru și după drumul din Malta, cu o zi inaintea calificărilor la Campionatul European. Mi se pare efectiv stupid să invoci astfel de motive in condițiile în care în grupa de calificare, adversarii erau extrem de slabi. Cu toată convingerea spun că dacă trimiteam echipa Rapidului (locul 4 in Superliga Romaniei) ne calificam la pas. Iar pe principiul, ca să evităm accidentările, consider că este o alta scuză ridicolă. Atunci să nu mai trimitem sportivii nici la Campionatul European de la Split, pentru că vor fi meciuri in fiecare zi, cu adversari foarte puternici si riscul ar fi și mai mare.

In concluzie, este inexplicabilă decizia neparticipării echipei de seniori la această ediție a Ligii Mondiale. Țări precum Slovacia (pe care o considerăm mult sub noi), Germania, Franta, au evoluat (marți) în acea saptamână in Liga Mondiala si, ulterior, in week-end s-au calificat la pas la Campionatul European.

Spuneam că aceasta decizie ne afectează pe termen lung. Da, va afecta relația noastră cu FINA căreia, cu siguranță nu i-a picat foarte bine acest forfait. Să nu uităm ca această organizatie oferă INVITATIE la turneul pre-olimpic (atunci când nu ocupi unul dintre locurile alocate Europei la un Campionat European). Șanșa noastră până la urmă de a participa la Jocurile Olimpice (care este probabil scopul federatiei si visul oricărui poloist roman) se leagă de acest turneu. De unde stim noi, că data viitoare FINA nu ne va intoarce spatele când va fi vorba de o invitatie la următorul turneu pre-olimpic? (să nu uităm că la ultimul turneu, am fost INVITATI datorită neparticipării Argentinei la turneul de calificare pentru Tokyo).

Va afecta de asemenea relațiile noastre cu echipele importante ale lumii atunci când vom dori să organizam un turneu puternic la București (si ne vor refuza elegant sau mai puțin) când vom dori o pregătire comună sau în a fi invitati la un turneu international puternic. Vom ajunge probabil să participam la turnee in Turcia, Belarus, Georgia (dacă avem noroc) sau Portugalia.

Prezențele noastre pe plan internațional sunt și așa extrem de limitate in ultima vreme. Vedem si la nivel de cluburi, iar acolo, ramânem prezenți constant pe tot parcursul sezonului doar datorită efortului financiar făcut de Clubul Steaua. Atunci când această investitie importantă a Clubului Steaua, care dă dreptul echipei de a evolua in grupele principale ale Ligii Campionilor nu va mai exista, ce vom face? Vom astepta 2 ani pentru o participare la Campionatul European si 4-5 meciuri in 7 zile impotriva celor bune echipe ale continentului? Si dacă Len-ul va decide să revina la formula cu 12 echipe la Campionatul European? Deja s-a comentat acest lucru, (fiind prezent la ultimul turneu de la Budapesta in ianuarie 2020) că ar fi prea multe echipe, competiția generând scoruri tip Ungaria-Malta 26-0, care nu dau nici o strălucire, ci din contra, acelei competitii. Riscăm in acel moment si această participare constantă, pentru că atunci când vom juca turneu de calificare cu Olanda, Franta, Germania sau Georgia, nu va fi acelasi lucru ca si impotriva Irlandei, Maltei, Elvetiei sau Lituaniei.

In rest, mă bucură foarte mult calificarea echipei noastre naționale de fete in premieră la turneul final. Aici, consider că Federatia Româna de Polo a avut un mare merit obtinând organizarea, deoarece un eventual meci contra Slovaciei in altă țară, ar fi putut complica foarte mult aceasta obținere a calificării. Staff-ul tehnic și fetele noastre vor trebui să se pregătească  foarte serios in toate departamentele deoarece neevoluând contra echipelor importante ale Europei până acum, impactul poate fi foarte dur.

In final, consider că o mai bună comunicare din partea federatiei si o reală expunere a problemelor, (in acest fel poate s-ar găsi și solutii din partea unor persoane apropiate fenomenului) ar duce către un progres al mișcării poloistice din România.