La Campionatul European de la Split (poate voi scrie un alt articol referitor la evoluția per ansamblu a echipei noastre), România a reusit pe lângă o clasare decentă -locul 10- să aducă acasă și un trofeu individual, anume titlul de golgheter obținut de Tudor Fulea.
Un trofeu câstigat în trecut și de jucători celebri ai României precum Cosmin Radu (golgheterul Campionatului Mondial de la Shanghai 2011) sau Vlad Hagiu (golgheterul Campionatului Mondial de la Perth 2001).
Un trofeu foarte greu de obținut ținând cont de compania selectă, de super atacanți al primelor echipe clasificate (Granados, Manherz, Argyropoulos, Zalanki sau Di Fulvio) dar si din cauza faptului că echipele clasate pe pozitiile 9-12 au avut un meci mai puțin disputat față de primele 8 clasate, care au avut în componență atacanții mentionați mai sus.
Am avut plăcerea să il am elev pe Tudor Fulea, cu toate că nu pentru foarte mult timp si pot spune că este tipul de jucător pe care ți l-ai dori ca antrenor in orice echipă o pregătești. Un baiat foarte muncitor și ascultator, un foarte bun inotator, un excelent șutér mai ales de la semi-distanță, un băiat care merită din plin acest trofeu. Imi amintesc in perioada in care l-am avut sub comanda că era atât de pasionat incât rămânea dupa antrenament (care putea fi de 3 ore) pentru a mai trage 30 de minute la poartă, câteodată chiar și fără portar. Nu exista de asemenea sesiune de antrenament ă nu ramană să işi facă cele minim 15 minute de stretching la sfârsitul acestuia, constient de faptul că acest lucru il va ajuta sa aiba o mobilitate mai buna si de asemenea să evite accidentarile.
Un moment interesant, chiar haios, dar pe care l-am apreciat foarte mult ca antrenor, s-a petrecut, daca nu ma inşel, la sfarsitul anului 2019. După ce l-am dat afară dintr-un antrenament, din cauza faptului ca era extrem de nervos si depăsise limita decentă de comportament intr-un meci de antrenament, m-a asteptat in parcarea bazinului pentru a-si cere scuze si pentru a vorbi cu mine. Datorită faptului ca era o oră inaintată (în jur de 22.00) am decis sa purtăm aceasta discutie in drum spre casă, oprindu-ne intr-un final chiar in fata blocului lui, pe o bancă. Tind să cred că acea discutie destul de lungă, de aproximativ doua ore (pe lânga faptul că inghețasem pe acea bancă, intrase in panică si sotia pentru ca nu mai dadeam nici un semn de viată…mai și rămăsesem fără baterie la telefon) a avut un impact pozitiv la dezvoltarea lui pe partea mentală, si care, poate, l-a ajutat să devină un jucator mult mai competitiv si valoros.
Golurile lui la acest Campionat European (si au fost foarte multe venite in urma unor acțiuni individuale) au ajutat enorm echipa noastră in a obține rezultate pozitive si a avea evoluții pe alocuri apreciate de specialiştii prezenti la editia din acest an al Campionatului European.
Pot spune ca acest trofeu nu este rezultatul talentului, ci al MUNCII imense depuse de el, al seriozitatii, al disciplinei, un exemplu de urmat pentru jucătorii romani aflați in circuit deja sau cei în formare.
Felicitări Tudor!
