Aventura echipei naționale la turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice s-a terminat poate mai devreme decât ne așteptam, sau mai bine zis ne-am fi dorit.
În meciul decisiv, pentru calificarea în sferturile de finală, echipa noastră a pierdut de o manieră clară, surprinzătoare prin proporțiile scorului (7-16) în dauna unei Franțe, care dă senzația că ar putea pătrunde în „clubul de elită” al Europei și al lumii (primele 8 echipe) După un inceput perfect de meci pentru băietii noștri, cu două goluri din centru înscrise de Cosmin si Levi, care ar fi trebuit sa aibă un efect devastator asupra moralului defensivei franceze (golurile din „centru” si cele primite pe contraatac afecteză in mod normal cel mai mult apărările), aceasta insă a reacționat perfect, primind ulterior doar un gol in 20 de minute.
Franța a fost echipa, condusă excelent de pe margine de antrenorul muntenegrean Vukanic, care a găsit solutia alternării unei defensive (zonă-pressing-zonă) împingînd și lăsând opțiuni limitate atacanților români de șut, de la distanță mare de poartă, pe ultimele secunde.
Un alt factor decisiv a fost că poloiștii francezi au reusit sa deschidă „lacătul”defensivei României, bine organizate în meciurile premergătoare, atât in situațiile de 6 la 6, superiorităti numerice, cît si in cateva ocazii cu actiuni 1 la 1, trecând ușor si de ultimul aparător al nostru, Marius Tic, care în acest meci a părut epuizat si vizibil afectat chiar de la sfârsitul primul sfert (deși nu era cazul, deoarece nu i se putea imputa nimic referitor la golurile incasate).
Ce a fost cert, este că la un meci decisiv, când ambele formații erau obligate să câștige pentru a trece de această grupă, iar statutul nostru nu mai era de „underdog”, am capotat lamentabil, iar singurul jucător care s-a ridicat la nivelul unui astfel de meci a fost, din păcate, doar Cosmin Radu. Parțialul de 12-1 (de la 2-0 la 3-12) încasat in aproximativ 20 de minute din meci, a fost incredibil, pentru un meci, totusi cu o formație, destul de apropiată valoric de a noastră. E trist că această infrangere usturătoare, a coincis cu ultimul meci la echipa naționala pentru Cosmin.
Neinspirati total cei care decideau persoanele ce trebuiau intervievate dupa meci, aceștia refunzându-ne ocazia tuturor iubitorilor de polo din lume de a auzi, la cald, primele cuvinte, imediat după ultimul meci jucat de acest fabulos jucător cu casca Romaniei ( cu siguranța îi voi dedica cel puțin un articol în perioada următoare).
Ca si concluzii după acest turneu, aș spune că, bineinteles, exceptând ultimul meci, echipa României a arătat ca o echipă bine organizată și disciplinată. Bine pregatită fizic și tactic, a reusit in primele 4 meciuri, evoluții solide, reusind prin jocul său fără riscuri mari in atac, să nu fie surprinsă mai deloc pe contraatac, si să fie si eficientă în față portii. Apărarea aglomerată, a pus în dificultate atacurile adverse atâta timp cât aceste echipe au jucat static, băieții nostri recuperând, prin poziționarea foarte bună, destule mingii în zona centrului. Probleme mari am avut la duelurile cu centrii adverși, fundașii noștri nefacând față, în majoritatea situațiilor, obținând foarte multe eliminări dar și goluri din centru. „Poarta” ne-a tinut foarte bine, si cred că am ajuns in acea situatie favorabilă de a lupta pentru un loc in sferturi si datorită intervențiilor foarte bune ale lui Marius, acesta, destul de puțin ajutat de blocajele apărătorilor (cred că am fost echipa care a blocat cele mai putine șuturi).
O „mică scăpare” din partea cuplului nostru de antrenori cred ca a fost nefolosirea celui de al doilea portar (Șerban Abrudan) in cele două meciuri (Croatia si Franța) când acestea erau decise, și utilizarea acestuia (să zicem 2-3 minute) nu afecta cu aproape nimic, rezultatul final, dar în plan moral pentru un portar tânăr, conta foarte mult.
Cred de asemenea, că suntem singura reprezentativă (cu prezențe neîntrerupte la Campionatele Europene de foarte mult timp si cu aspiratii pentru participări la Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice) care nu avem antrenor de portari.
Per total, și spun asta pentru că am urmărit si de la fața locului (Campionatele Europene din 2018 si 2020) se vede o imbunătătire a evoluției nationalei noastre, o echipă dispusă la un efort maxim cu o coeziune si o atmosferă foarte bună intre jucători, practicantă acum a unui polo simplu, nu foarte spectaculos, dar eficient în multe situații.
Ramâne de văzut impactul care il va avea, retragerea din natională a poate celui mai bun poloist roman din istorie, dar și a căpitanului acesteia din ultimii 15 ani. Din punctul meu de vedere, solutii ar fi, ținând cont că avem doi centrii foarte tineri, Silvian Colodrovski si Alexandru Gheorghe, deja cu evolutii decente in cupele europene, pregătiti pentru a ocupa „golul” care il va lăsa Cosmin.
ANDREI IOSEP
