Settebello a inceput foarte bine partida si a condus cu 4 la 0, campionii olimpici reusind abia in ultimul minut al reprize sa inscrie prin Stefan Mitrovic in poarta aparata de de Lungo. La reluarea partidei, Savic reuseste sa isi trezeasza jucatorii si Serbia se apropie la un singur gol de adversari la jumatatea meciului (4-3). In poarta campioanei olimpice a intrat Gojko Pijetlovic in locul lui Brane Mitrovic si apararea incepe sa se miste in timp ce in atac Subotic inscrie pentru 4-4 din superioritate, pentru ca tot el sa isi aduca echipa in avantaj. Dupa 13 minute fara gol marcat, Figlioli inscrie din om in plus pentru Italia (5-5) dar Serbia reuseste sa se desprinda la doua goluri pana la ultima pauza (6-8).
In ultima repriza „azzurri” echilibreaza din nou situatia pe tabela de marcaj si chiar trec la conducerea jocului cu trei goluri consecutive inscrise de Di Fulvio c(pe contraatac), Gallo si Figlioli, din superioritate (9-8). Finalul apartine insa Serbiei: Dusko Pijetlovic puncteaza de doua ori si aduce aurul echipei antrenate de Dejan Savic, care isi continua dominatia in poloul international.
ITALIA-SERBIA 9-10 (4-1, 0-2, 2-5, 3-2)
Italia: Del Lungo, F. Di Fulvio 3, N. Gitto 1, Figlioli 3, Mirarchi, Velotto, Nora, Gallo 1, Renzuto, Bodegas 1, Aicardi, Bertoli, Volarevic. Antrenor. Campagna
Serbia: B. Mitrovic, Subotic 2, V. Rasovic, Randjelovic, M. Cuk, D. Pijetlovic 3, Ubovic, Aleksic, Drasovic, F. Filipovic 1, Prlainovic 1 (pen.), S. Mitrovic 3, G. Pijetlovic. Antrenor. Savic
Arbitri: Buch (Esp) si Alexandrescu (Rou)
Superioritati numerice: Italia 6/12 si Serbia 7/9.
Penalty-uri: Serbia 1/1
Castigatoarele Ligii Mondiale:
2002 – Rusia
2003 – Ungaria
2004 – Ungaria
2005 – Serbia si Muntenegru
2006 – Serbia si Muntenegru
2007 – Serbia
2008 – Serbia
2009 – Muntenegru
2010 – Serbia
2011 – Serbia
2012 – Croatia
2013 – Serbia
2014 – Serbia
2015 – Serbia
2016 – Serbia
2017 – Serbia
